miercuri, 31 martie 2010

100 de ani de la naşterea actorului Ştefan Ciobotăraşu




Am mai scris, cred, de Stefan Ciubotarasu. Sau Ciobotarasu, dupa cum vad ca e corect. (cred ca toata lumea facea confuzia)
Azi am vazut un articol mai amplu in Obiectiv - editia de Vaslui.



Dau copy/paste la un fragment:
......
Am descoperit că, la Lipovăţ, locul în care s-a născut, Ştefan Ciobotăraşu este o icoană vie în inimile intelectualilor şi sătenilor. Aceste timpuri şi aceşti ani sunt cei mai potriviţi pentru a-l repune pe Ştefan Ciobotăraşu în drepturi, pentru a-l căuta acolo unde l-a trimis pe lume Dumnezeu, pe 21 martie 1910. Cum casa în care s-a născut a fost refăcută şi vândută de câteva ori şi şi-a tot schimbat locatarii, ne rămâne şcoala de explorat. Pe atunci, se numea Şcoală Mixtă de Tip Urban Lipovăţ. Aici a urmat patru clase în condiţii de război, cu lipsurile de atunci. În anul 1917-1918, Ştefan Ciobotăraşu urma cursurile clasei I, la învăţătoarea Melania Teodorescu. Pentru că în localul şcolii a fost improvizat un spital de campanie şi un sediu al crucii Roşii, elevii au învăţat în biserica din sat, cu hramul “Sfântul Gheorghe”.
“Mama lui a fost ambiţioasă şi, în 1921, l-a trimis ucenic la Bucureşti, la Ene Filipescu, maestru pantofar renumit. În loc să înveţe cizmărie, Ştefan Ciobotăraşu a prins dragoste de teatru, pentru că Ene Filipescu avea drept clintelă personalul Teatrului Naţional din Bucureşti. Ducând actriţelor şi actorilor pantofii care îi dădeau la reparat, aceştia îi dădeau în loc de bacşiş bilete pentru a intra gratuit la teatru, sus, la «cucurigu», după cum spune în memoriile sale”, povesteşte Vasile Sprîncenatu, actual profesor de istorie al şcolii.
În 1924, se întoarce la Vaslui, cu gândul să facă şcoală, să devină actor. Se înscrie la Liceul “Mihail Kogălniceanu”. În 1929, pleacă la Iaşi pentru a-şi încerca norocul în lumea teatrului.
“Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate, să ai facultatea înnăscută de a putea fi sincer încât să te prindă tot ceea ce faci, fiindcă nu toţi avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat şi modestia şi, numai după aceea, meşteşugul şi bineînţeles... controversele despre talent”, spunea el.

Daca v-a placut, dati click si ctiti mai mult
Acasă la Ştefan Ciobotăraşu



AICI e si o micro-monografie.





Edit 2012:

Pentru ca articolul nu mai era pe site-ul "Obiectiv", am dat cateva telefoane si am reusit sa-l re-obtin.
Toate drepturile apartin ziarului:




Acasă la Ștefan Ciubotărașu

S-au împlinit 100 de ani de la nașterea actorului Ștefan Ciobotărașu. Cu acest prilej, comuna Lipovăț a fost în sărbătoare. Mai întâi, Căminul Cultural care îi poartă numele, apoi școala al cărei patron spiritual a devenit în 2003 au adunat laolaltă peste 100 de personalități din județ, locuitori ai satului și oaspeți veniți să îl cinstească pe unul dintre cei mai populari actori ai României.

Recunosc, mi-am dorit de când mă știu să iau drumul spre Lipovăț, în căutarea urmașilor actorului Ștefan Ciobotărașu. Pe Constantin Tănase l-am pomenit de-a lungul timpului cu toții, pe măsura talentului și locului uriaș pe care îl ocupă în ierarhia teatrului, în timp ce de marele Ciobotărașu ne-am amintit doar vremelnic, niciodată atât cât ar fi trebuit. Însă, modest și hâtru, cum a fost întreaga viață, Ștefan Ciobotărașu a așteptat răbdător 100 de ani să ne readucă aproape lumea calmă și blândă pe care a reușit să o așeze, ca într-o oglindă, în amintirile pe care ni le-a lăsat, în versurile sale, în opera sa artistică, atât în cinematograf, cât și în teatru, în urmele din țărâna de pe drum și în inimile consătenilor săi.
Am descoperit că, la Lipovăț, locul în care s-a născut, Ștefan Ciobotărașu este o icoană vie în inimile intelectualilor și sătenilor. Aceste timpuri și acești ani sunt cei mai potriviți pentru a-l repune pe Ștefan Ciobotărașu în drepturi, pentru a-l căuta acolo unde l-a trimis pe lume Dumnezeu, pe 21 martie 1910. Cum casa în care s-a născut a fost refăcută și vândută de câteva ori și și-a tot schimbat locatarii, ne rămâne școala de explorat. Pe atunci, se numea Școală Mixtă de Tip Urban Lipovăț.  Aici a urmat patru clase în condiții de război, cu lipsurile de atunci. În anul 1917-1918, Ștefan Ciobotărașu urma cursurile clasei I, la învățătoarea Melania Teodorescu. Pentru că în localul școlii a fost improvizat un spital de campanie și un sediu al crucii Roșii, elevii au învățat în biserica din sat, cu hramul "Sfântul Gheorghe".
"Mama lui a fost ambițioasă și, în 1921, l-a trimis ucenic la București, la Ene Filipescu, maestru pantofar renumit. În loc să învețe cizmărie, Ștefan Ciobotărașu a prins dragoste de teatru, pentru că Ene Filipescu avea drept clintelă personalul Teatrului Național din București. Ducând actrițelor și actorilor pantofii care îi dădeau la reparat, aceștia îi dădeau în loc de bacșiș bilete pentru a intra gratuit la teatru, sus, la «cucurigu», după cum spune în memoriile sale", povestește Vasile Sprîncenatu, actual profesor de istorie al școlii.
În 1924, se întoarce la Vaslui, cu gândul să facă școală, să devină actor. Se înscrie la  Liceul "Mihail Kogălniceanu". În 1929, pleacă la Iași pentru a-și încerca norocul în lumea teatrului.
"Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate, să ai facultatea înnăscută de a putea fi sincer încât să te prindă tot ceea ce faci, fiindcă nu toți avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat și modestia și, numai după aceea, meșteșugul și bineînțeles... controversele despre talent", spunea el.
Despre talentul și harul cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe Ștefan Ciobotărașu avem timp să vorbim. Să mergem deocamdată pe urmele lui prin satul în care s-a născut și a copilărit.
Căminul Cultural "Ștefan Ciobotărașu". Ora 11. Este pentru prima dată când îi calc pragul. Se simte sudoarea care a curs de pe frunțile celor care au respirat aici de-a lungul timpului. Este un loc unde se întâmplă multe. Afișe cu Ștefan Ciobotărașu, o expoziție cu el în diferite roluri în teatre și filme. Sunt fericită, dar directorul Marcel Rusu este în febra pregătirilor pentru evenimentul care va avea loc într-o oră și jumătate, așa că pornesc spre primăria care se află la doar câțiva metri.

Amintirile primarului

Aceeași eleganță primitoare și în primărie. Sunt poftită imediat în biroul primarului, Valerian Hriscu. Mulțumit că am venit cu drag pe locurile natale ale celui care este, alături de Virgil Trofin și Lucia }ibuleac, cea mai mare personalitate pe care a dat-o Lipovățul, îmi povestește despre fascinația pe care a avut-o pentru actor: "Dintotdeauna mi-am dorit să fac ceva pentru cinstirea memoriei lui Ștefan Ciobotărașu. Încă din facultate am stat la un unchi de-al meu care îi fusese prieten bun. Eu am ajuns în Iași în 1970, an în care Ciobotărașu a murit, dar unchiul meu, profesorul Neculai Ichim, mi-a povestit cum tocmai se întâlnise cu el, cu puțin timp înainte de a muri pe 27 august 1970. Făcuseră amândoi un chiolhan la București. Mi-am spus de pe-atunci: dacă am să am posibilitatea, voi face ceva pentru acest om. Dumnezeu m-a readus acasă, la Lipovăț, în 2000, iar prioritatea mea a fost renovarea căminului cultural, transformarea lui. Din 7 noiembrie 2003, centrul nostru cultural poartă numele marelui nostru actor, Ștefan Ciobotărașu, fiu al satului. Mi s-a împlinit un vis".
Cineva le aranja parcă pe toate. "A fost ca un făcut. Când îți dorești ceva, se împlinește. Am găsit la o secție de la noi 200 de kilograme de bronz, l-am contactat pe sculptorul Gheorghe Alupoaei, care i-a realizat bustul. M-am dus apoi cu mulajul la Izolatoare și am reușit să finisez acolo bustul de bronz, în greutate de 253 de kilograme", continuă primarul.
După ce, de la 7 noiembrie 2003, Căminul Cultural s-a numit "Ștefan CIobotărașu", cadrele didactice de la școală au dorit să îl aleagă patron spiritual tot pe Ciobotărașu. "Așa a fost să fie. Astăzi, Ștefan Ciobotărașu ne este, de dincolo de lume, aprope. Ne dorim să îl omagiem în fiecare an și, mai ales, vreau să îl fac și cetățean de onoare al comunei și să contribui la apariția unui volum de versuri scrise de el", adaugă primarul.
Născut în Lipovăț, primarul Valerian Hriscu este un martor viu al trecerii prin sat a lui Ștefan Ciubotărașu: "Îmi amintesc, aveam vreo șapte ani, eram în capul podului de lemn care se construia în fața primăriei. Deodată, a apărut Ștefan Ciobotărașu înaintea noastră, cu o sacoșă cu bomboane în mână. Ne-a dat la toți copiii câte două-trei bomboane. Era îmbrăcat cu un pantalon lung, cu găici, purta vestă, cămașă albă cu dungi, cu mâneci lungi. Era bun și blajin, ne-a mângâiat pe toți pe cap. De aceea el a fost și este pentru mine o personalitate de excepție. M-am lăudat totdeauna, și în liceu, și oriune am fost, că sunt consătean cu marele actor Ștefan Ciobotărașu".
În fiecare an, la sfârșitul lunii martie, numele lui Ștefan Ciobotărașu este pe buzele celor din Lipovăț. Toate cadrele didactice din comună pregătesc programe artistice pentru aniversarea zilei școlii, cu elevi din cele cinci sate componente: Lipovăț, Chițoc, Corbu, Fundu-Văii și Căpușneni.
Anul acesta, pe 21 martie, la Centrul Cultural "Ștefan Ciobotărașu", a avut loc simpozionul "Centenar Ștefan Ciobotărașu", unde s-a prezentat filmul documentar "Ștefan Ciobotărașu la umbra unui vis", oferit cu generozitate de fiica actorului, doamna Magda-Fotescu Ciobotărașu. Ioan Mancaș, directorul muzeului vasluian, și Gelu Voicu Bichineț, directorul Bibliotecii Județene "Nicolae Milescu Spătarul", au susținut comunicări. Învățătorul Dorin Pânzariu a fost moderatorul evenimentului. "Anul acesta, parcă a fost mai frumos ca oricând", spune nostalgic primarul Valerian Hriscu.

Oamenii mișună, dar nu la biserică!

De la primărie la școală ajungi urcând un drum plin de suișuri și curbe, care ascund ochiului ce urmează. Dar, odată ajuns în curtea largă, plină de viață a școlii proaspăt fardată, ca de sărbătoare, te întâmpină elevi care salută cu atâta naturalețe și drag, încât te molipsești și tu de cumsecădenia lor. La fel, cadrele didactice care trebăluiesc alături de copii la aranjarea sălii pentru festivități. Zeci, multe zeci de obiecte realizate de elevi decorează holurile și sălile de clasă și chiar de la intrare îți zâmbește îngăduitor patronul spiritual al școlii, actorul al cărui nume îl poartă școala. Pe peretele din fața lui, un tricolor prins în evantai și zidit într-o ramă cu geam te face să tresari. În curte au loc întreceri sportive, mulți dintre elevi stau în grupuri adulmecând sărbătoarea. Este 25 martie, zi mare, Buna Vestire. Pentru că mai este timp până vor începe spectacolul și surprizele pregătite de școala lui Ștefan Ciobotărașu, mă apropii de una din elevele ce nu pare a avea vreo treabă urgentă  și o rog să îmi arate drumul spre biserică. Mă conduce pe o scurtătură. Pietrele, praful și soarele de martie fac împreună echipă pentru a înveseli obrazul încă nedezghețat al primăverii. Și-al meu.
Biserica mare, impunătoare, adăpostește vreo patruzeci de credincioși, care în imensitatea locurilor goale rămase par și mai puțini. Asist la Sfânta Liturghie și la predica despre examenele pe care Maica Domnului le-a dat atunci când i s-a vestit că va naște pe Mântuitorul lumii. Părintele Liviu Ciubotaru vorbește  despre geniile religioase care au trăit pe pământ, printre care, bineînțeles că a fost și Maica Domnului. "La Dumnezeu nu este nimic cu neputință. El lucrează deasupra rațiunii noastre", spune el, încheind cu descrierea tainelor despre care ne-a explicat odată atât de frumos Lucian Blaga.
Părintele este o fortăreață de lumină aici, la Lipovăț, și mă întreb, plecând grăbită spre sărbătoarea lui Ștefan Ciobotărașu, de ce nu este biserica plină de oameni, în așa o zi importantă. Când este sărbătorită Maica Domnului, ar trebui să-i cânte întreaga omenire iubirea și protecția pe care ne-o acordă, dar nu-i deloc așa.

Copiii lui Ciobotărașu

Pe scena centrului cultural se perindă pe rând profesorii și elevii școlilor din comună: film - "La umbra unui vis", învățător Dorin Pânzariu, "Dialog între aștrii Ștefan Ciobotărașu și Ion Creangă", profesor Monica Nițoi și învățător Doinița Gheronte, din Chițoc; piesă de teatru - "Mângâiat de boarea teiului", învățător Dorin Pânzariu; scenetă - "Greierele și Furnica", educatoare Doina Feraru, "Soacra cu trei nurori", învățător Dana Radu; dans popular clasa I - învățător Dumitru Feraru, "Brașovanca", învățător Tatiana Pârcălabu; scenariu literar - "Procesul lui Nică", învățătoare Oana Rusu; paradă "Eco"; dans modern - învățătoare Anca Jitaru, Luminița Borș și Alin Feraru; dramatizare - "Amintiri din copilărie", învățător Rodica Delcea, "Scrisoarea III", învățător Gabriela Ciubotariu, "Lanțul slăbiciunilor", profesor Ramona Arsene; piesă interpretată la sintetizator de Raluca Pânzaru; dans popular - învățător Rodica Delcea; dans arăbesc - profesor Mihaela Șteoboranu, prezentatoarea spectacolului.
Notez evoluția copiilor. Fiecare este  unic, ca și momentul pe care îl creează, dându-și mâna, în memoria lui Ciobotărașu. De dragul lui. Urcă apoi pe scenă Ion Chiriac. El este surpriza de la final. Sala cântă cu el. O evoluție de zile mari, culminând cu povestea actorului pe care l-a prins ploaia. Cu siguranță, de dincolo de lume, Ștefan Ciobotărașu zâmbește mulțumit. Este iubit aici, la el acasă. Și asta îi place. Este un schimb de iubire între cei care îl evocă și îi spun cuvinte frumoase și el. Noi, cei vii, îi dăruim iubirea și prețuirea noastră, el ne trimite o mare de liniște și de mulțumire. Se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple, astăzi, la Lipovăț.
Delicat, mereu înconjurat de copii, învățătorul Dorin Pânzariu are o poveste aparte. S-a legat de Ștefan Ciobotărașu de când a venit în sat. Nu se știa mai nimic despre actor, așa că s-a pus el pe treabă, pentru că asta a crezut că se cuvine să facă. Când Ștefan Ciobotărașu a devenit patronul spiritual al școlii, a compus imnul școlii, a început să scrie poezii, piese de teatru dedicate lui. A lucrat cu elevii scenete despre viața lui Ciobotărașu, mai ales din perioada în care el se întorcea în sat alături de fiica sa, Magda, și nepotul Răducu. L-a promovat pe actor în toate ocaziile. Când a existat proiectul european în colaborare cu Republica Moldova, Dorin Pânzaru l-a făcut cunoscut pe Ștefan Ciobotărașu românilor de dincolo de Prut. A realizat un cenaclu literar "Ștefan Ciobotărașu", un concurs de regie, scenarii și filme, "Micul cineast", în memoria lui. Toate pliantele, broșurile și fotografiile care s-au oferit oamenilor, în aceste zile de sărbătoare, sunt realizate de el.
"Trec zilnic prin fața statuii și-i simt răceala. Mă simt vinovat în fața spiritului lui Ciobotărașu, vinovat că nu pot să îl însuflețesc, dar de fiecare dată când simt fiori metalici, îi promit maestrului că în curând va fi mai frumos pentru el. În curând, copiii vor ști mai multe despre el și nu se vor limita la a se fugări prin jurul statuii. Poate că, într-o bună zi, vor trece sfioși pe alee și își vor dori din suflet ca parcul să fie plin de statui, care mai de care mai mărețe: un doctor, un avocat, un inginer, un cosmonaut, un profesor, pentru că actorului îi place publicul, fie el și ignorant", spune învățătorul Dorin Pânzariu.
El este unul din învățătorii copiilor lui Ștefan Ciobotărașu. Dar nu singurul. Mai sunt și alții. Toți, împreună, își fac datoria față de Ciobotărașu al lor. Și al nostru. (Mihaela MANU)

Niciun comentariu: