Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tau liber de mâine,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin şanţuri,
pentru cântecul tau ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau, pus în lanţuri,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită’n masele,
ci ca s’aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o caciulă de stele,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Aşa, ca sa bei libertatea din ciuturi
şi’n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Aşa, ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte,
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ti ies înainte,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Ridică-te Gheorghe pe lanţuri si funii!
Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane!
Şi sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!...
L-am auzit candva pe Vadim recitand cateva versuri din aceasta poezie. PE VADIM? VADIM!?? Cu acceasi gura cu care recita poezii comuniste scrise si compuse chiar de el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu